Un băiețel sărac a venit să înapoieze o pereche de adidași. Spunea că fiul unui milionar i-a dăruit la școală. Dar mama lui nu l-a lăsat să-i păstreze. Când bărbatul a deschis ușa…..

Era o dimineață rece de toamnă. Vântul adia prin copacii cheli, iar frunzele cădeau încet, acoperind trotuarul cu o pătură moale de culori de aur și arămiu. Într-un mic cartier de la marginea orașului, un băiețel pe nume Radu se îndrepta spre casa unui bărbat pe care nu-l cunoștea. Pas cu pas, inima îi bătea cu putere, iar uimirea și îngrijorarea se amestecau în pieptul său mic.

Radu era sărac, așa cum erau mulți copii din cartierul său. Însă, cu o lună înainte, fusese învăluit de un moment de magie. Într-o zi, la școală, fiul unui milionar se împrietenise cu el și îi dăruise o pereche de adidași strălucitori, cum nu mai văzuse vreodată. Radu nu avea cum să creadă că o pereche de adidași atât de scumpă și frumoasă i-ar putea aparține. Dar mama lui a văzut lucrurile altfel.

„Radu,” îi spusese ea cu o voce fermă, dar blândă, „omul bun îți poate da ceva, dar lucrurile scumpe nu sunt pentru noi. Trebuie să le returnezi, dragul meu.” Cu ochii plini de lacrimi, Radu știa că mama sa avea dreptate. Așa că, în acea dimineață, a decis să facă ceea ce trebuia, chiar dacă asta însemna să se desprindă de acea pereche de adidași care părea să-i aducă o bucurie nemărginită.

Când a ajuns în fața casei bărbatului, un sentiment de neputință l-a copleșit. A bătut ușa, iar inima i-a sărit în gât. În clipa în care bărbatul a deschis ușa, Radu s-a simțit ca un mic furnică, pierdut în fața unui monstru din poveste.

„Ce vrei, copil?” a întrebat bărbatul, cu o voce care părea să fi străbătut mările timpului.

Fără să știe de ce, Radu a fost izbit de blândețea din ochii bărbatului, deși aspectul lui era dur: o barbă neagră și zbârcită, ochi adânci și o ținută simplă.

„Am venit… să vă returnez adidașii,” a spus Radu, cu o voce tremurândă. „Fiul dumneavoastră mi i-a dăruit la școală.”

Bărbatul l-a privit în tăcere, încurcându-se în gânduri pe care Radu nu le putea înțelege. Pare că îl studia. Radu simțea fiecare secundă ca o eternitate, iar mintea lui zbura în cele mai întunecate colțuri ale copilăriei sale.

„Intră,” a spus în sfârșit bărbatul, deschizând ușa mai larg. Radu pășise, iar o aromă de cafea proaspătă și prăjituri umplea aerul.

Radu a simțit un amestec de teamă și curiozitate. Ușile lumii se deschiseseră mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată.