Partea a 2-a

După câteva zile, Andrei a început să-și revină. Era o bucurie să-l vadă cum își recapătă vitalitatea. În fiecare dimineață, Ana îi aducea ziare și îi povestea despre lumea din afara spitalului. La un moment dat, a îndrăznit să-l întrebe despre viața lui pe front.

"Nu trebuie să te îngrijorezi. Totul e bine," a spus el cu un zâmbet, dar Ana simțea că acesta era doar un strat protector. Își dădea seama că oricât de puternic ar fi fost, Andrei purta în suflet povara celor văzute pe câmpul de luptă.

Într-o seară, voind să rămână singură cu gândurile ei, Ana a deci să facă o plimbare pe holurile spitalului. Cu pași pe care abia îi simțea, s-a oprit în fața ușii unei camere. Cu o ușoară curiozitate, a înfipt urechea de ușa din lemn masiv, iar ce a auzit a făcut-o să înghețe.

"Nu pot să cred că ai lăsat o asemenea nebunie să ți se întâmple, iar acum tu te îngrijorezi de o asistentă cu mâinile tremurânde," spunea un medic, râzând. "E doar o fată slabă."

Ana a simțit un vârtej de emoții. Râsetele lor răsunau în mintea ei ca un ecou, iar inima începea să-i tremure din nou. "Dacă eu sunt slabă, atunci ce ești tu?" a vrut să țipe, dar și-a adunat gândurile și a plecat repede, fără să se uite în urmă.

A două zi, când l-a întâlnit pe Andrei, a decis să pună întrebări. "Ce aveți de gând să faceți când veți fi din nou acasă?" a întrebat ea cu o voce tremurândă.

El a schițat doar un zâmbet trist. "O să încerc să uit…" a rostit el cu o privire pierdută, ca și cum sufletul său deja începea să se întoarcă înapoi pe câmpul de război.

În următoarele zile, o nouă rutină a început să se dezvolte între ei. Deși medicii continuau să râdă de Ana și de ei, Andrei i-a spus mai multe despre război, despre camarazii săi și despre cum fiecare zi era o luptă în sine. Ana a realizat că războiul din sufletul lui era mult mai intens decât râsetele răutăcioase ale colegilor.

Dar, brusc, linia care separa prietenia de iubire a început să devină nenegociabilă. De la o simplă îngrijire pastorală, fiecare zâmbet și fiecare privire schimbată între ei începea să dezvăluie sentimente profunde. Ana a simțit că trăiește cele mai intense momente ale vieții sale, dar și cele mai dureroase.

După o săptămână, starea lui Andrei a început să se agraveze din nou. Frica a cuprins-o pe Ana, iar, în acele momente delicate, ea a decis să devină vocea înverșunată a speranței și să lupte pentru el.

"Ai încredere în mine, Andrei! Trebuie să lupți, să rămâi puternic!" rosti ea cu o voce plină de emoție. Dar ce nu știa Ana era că soldatul ascundea o taină. O taină care ar putea să le răpească nu doar viitorul, ci și prezentul.

"You don’t know what I have seen, what I have done," a murmurat el, cu o privire plină de întrebări nespuse. Această revelație a străbătut camera ca un fulger, iar Ana a început să înțeleagă complexitatea războiului din sufletul lui pe fondul iarba de pe front.

Dar și mai profund, Andrei recunoștea tânărul cu mâinile tremurânde ca fiind o lumină în întunericul său. Acest lucru l-a îngrijorat și mai mult. De fiecare dată când îi pătrundea în suflet, gândul îl aducea mai aproape de teamă.

Într-una dintre nopțile de spital, Andrei s-a simțit învins de adâncimea propriilor gânduri și, cu ochii în lacrimi, a început să-și împărtășească povestea.

"Pe câmpul de război, am văzut oameni murind, suferind pentru nimic…” Și-a spus povestea cu sufletul împovărat, iar Ana era acolo, prietena lui, ajutându-l să găsească o cale de a traversa aceste momente celebre de durere.

"Oh, Ana, eu nu merit să iubesc sau să fiu iubit," a recunoscut el.

Dar ea însăși nu știa ce să spună. Îi purta o adâncă afecțiune, dar dădeau naștere unor întrebări pe care nimeni nu le-ar fi putut răspunde. În acea seară, ușa s-a deschis cu un zgomot și medicii au intrat val-vârtej, îndemnând-o pe Ana să se retragă.

"Întoarce-te mai târziu, avem mult de lucru."

Dându-și seama că momentul lor a fost întrerupt, Ana a plecat, dar o neliniște profundă a lăsat-o cu întrebări ce păreau să nu aibă răspuns. A așteptat anxioasă întoarcerea lui Andrei.

Dar în acea noapte, starea lui s-a agravat și a fost supus unei intervenții de urgență. Ana a așteptat ore întregi, neavând curaj să-și exprime temerile.