Part 2

A doua zi dimineața, Alexandru a decis că trebuie să afle mai multe despre misteriosul bărbat care părea să fi intrat în viața soției sale. Își dorea să afle cine era, de unde a venit și, cel mai important, ce însemna pentru Andreea. Cu fiecare minut care trecea, suspiciunile lui se adunau ca nori de furtună pe cer.

În dimineața aceea, a plecat să facă câteva cumpărături. Deși intenționa să se întoarcă cu alimente, în mintea lui nu exista alt subiect decât acest bărbat. În supermarket, ochii îi fugeau de la un raft la altul, dar cu gândul era departe. Totul părea un fundal monoton în comparație cu tumultul din sufletul său.

Când s-a întors acasă, a găsit-o pe Andreea pe canapea, citind o carte. A zâmbit, dar Alexandru a simțit că zâmbetul ăla era doar o mască. „Ce mai faci, iubire?” a întrebat el, încercând să își ascundă neliniștea.

„Bine, doar mă relaxez puțin,” a răspuns ea, fără să-l privească în ochi.

Acea frază simplă l-a bântuit. Ce însemna cu adevărat „relaxare”? A ales să facă abstracție de sentimente și a intrat în bucătărie, unde a început să prepare ceva de mâncare. Însă mintea îi era ocupată de imagini cu Andreea și acel misterios bărbat. S-a decis să meargă pe urma lor, să afle unde se întâlneau.

În următoarele zile, a început să o urmărească. De la fereastra din spate, a observat cum Andreea ieșea frecvent din casă, purtând o geantă de mână elegantă. Îi plăceau acele momente de observație, dar și mai mult îi plăcea să o privească când era fericită. A simțit cum un fior îi străbate corpul când a văzut-o râzând cu acel bărbat în parc.

Seara, când Andreea s-a întors acasă, l-a găsit pe Alexandru stând pe canapea, cu o carte deschisă în față, dar fără să citească. „A fost o zi lungă?” a întrebat el, dorind să își mascheze sentimentele. „Da, însă nu la fel de lungă ca a ta,” a răspuns ea, un zâmbet ascunzând un dezacord pe care el deja îl simțea.

În acele momente, Alexandru a realizat cât de rupt era între ceea ce simțea și ceea ce părea să fie realitatea. Nu voia să își piardă familia, dar nu îndrăznea să o întrebe despre acel bărbat. Se temea că întrebarea ar putea să o îndepărteze și mai mult.

În a treia zi, inima lui era plină de anxietate, iar întrebările deveneau din ce în ce mai dureroase. A petrecut seara uitându-se pe fereastră, ascultând sunetele orașului și simțind cum o umbră de neputință se așeza peste inima sa. În adâncul lui, știa că trebuie să descopere adevărul.

A doua zi, s-a hotărât să meargă în parc și să afle mai multe despre acel bărbat. Cu inima bătându-i în piept, s-a așezat pe o bancă și a început să îi observe pe cei din jur. Oamenii treceau grăbiți, iar el căuta vreo urmă a Andreei. După câteva clipe, a văzut-o.

Femeia care părea a fi soția lui stătea de vorbă cu un alt bărbat. Era zâmbitoare, încrezătoare, dar în adâncul sufletului lui, era epuizat de neliniște. Își dorea cu disperare să audă conversația lor, dar era prea departe. Când l-a văzut pe bărbat, un fior rece i-a străbătut spatele.

Bărbatul era înalt, cu o carismă care funea de la distanță. Ceva în privirea lui îl făcea pe Alexandru să se simtă vulnerabil. Bărbatul a prins-o de mână pe Andreea, iar un nod s-a format în gâtul lui. Cei doi au început să râdă, dar zvonul râsetelor părea a fi o lamă care îi tăia speranțele.

În acel moment, a știut că ceva trebuie să se schimbe. Nu mai putea sta și să observe din umbră. Până acum, observația sa a fost un fel de amânare, dar voia acum să se confrunte cu adevărul, oricare ar fi fost acesta.

S-a întors acasă, iar noaptea s-a așezat în fața Andreei.

„Trebuie să vorbim,” i-a spus el, inima bătându-i sălbatic. Andreea l-a privit întrebător, iar Alexandru a simțit cum între ei se așterne o distanță considerabilă.

„Despre ce?” a întrebat ea.

„Despre noi,” i-a răspuns el, iar cuvintele lui au căzut ca o piatră în adâncul unui lac liniștit. Vrea să afle adevărul, dar se temea de ce ar putea descoperi.

Cu fiecare cuvânt, Alexandru simțea cum inima lui se frânge.