PARTEA 2
Ziua următoare, Sara s-a trezit cu gândul să își facă propriile alegeri. Cu fiecare pas pe care îl făcea spre a-și împlini visul, emoția și frica se amestecau. Gândurile despre ce va zice mătușa Ana erau ca un ecou ce nu îi dădea pace. Dar hotărârea ei era puternică.
La școală, prietenele ei se jucau de-a păpușile, iar Sara le privea cu invidie. „Dacă aș putea să mă alătur lor!” se gândea. Dar știu că ea trebuia să ascundă o parte din sinea ei, partea care dorea să fie liberă, să zâmbească fără teama de a fi certată.
O dată, la sfârșitul orei, o fetiță mai mare, cu părul lung și creț, s-a apropiat de Sara. "De ce ești supărată?" a întrebat ea cu o voce blândă. Sara a ezitat, dar apoi a simțit că poate avea încredere.
„Îmi doresc foarte mult o casă de păpuși, dar…” vocea îi tremura. Aș fi putut să am o copilărie normală. Mătușa mea nu mă lasă să ies și să o văd, și toată familia spune că am probleme.”
Fetița a zâmbit cu înțelegere. “Nu lăsa pe nimeni să îți fure visurile. Trebuie să lupți pentru ce vrei! Dacă vrei, te voi ajuta.”
Sara se simțea cum fiecare cuvânt al celor de la școală îi dădea curaj. Am tot mai mulți prieteni care credeau în ea, iar dorința de a fi liberă a început să crească. Împreună cu fetița, a început să facă planuri. „Voi economisi bani, și voi cumpăra acel lucru magic,” a concluzionat ele cu entuziasm.
După școală, Sara le spunea părinților că va face voluntariat la o orfelinat. De fapt, ea își aduna economiile cu greu, dar și cu speranța că într-o zi va putea să își cumpere casa de păpuși. Fiecare monedă pe care la strângea era un pas mai aproape de visul ei.
Mătușa Ana a început să observe schimbarea din atitudinea lui Sara. O asemenea apăsare și-a îndreptat fața, iar uneori chiar părea fericită. Mătușa nu știa ce să creadă. „Oare ce face fetița aceasta? E mai mereu agresivă, dar nu mă ascultă,” își spunea din când în când.
Pe parcursul zilelor, Sara a descoperit că prietenia era cheia pentru a-i deschide inima. Deși se simțea încă neliniștită, ai fost o rețea de sprijin importantă. Într-o seară, în timp ce se juca cu prietenii, a simțit că pentru prima dată în viața ei, nu mai era singură.
Dar dorința lui Sara de a-și trăi visul era profundă, iar mama ei spunea că s-ar putea să fie mai bine să nu mai viseze deloc. „Nu vreau ca tu să te îndoiești de destinul tău, dacă știi că e greu,” o prevenea ea.
Sara, pe de altă parte, nu putea să nu simtă că are un destin pe care vrea să-l împlinească. Hotărâtă, a planificat o excursie la târgul de jucării ce urma să aibă loc în weekend. „O vom face!” exclamă ea cu entuziasm.
Cu fiecare zi care trecea, inima ei pulsa optimist. Între timp, mătușă Ana observa ce se întâmpla de la distanță. „Fericirea fetiței mă îngrijorează. Ce se întâmplă cu ea? Oare devine rebelă?” își spunea ea.
În dimineața plină de soare a târgului, Sara era mai încântată ca niciodată. Cu știința că toți prietenii ei o susțin, își luă inima în dinți și ieși pe ușa casei. O lume plină de culori și promisiuni se deschidea în fața ei.
Dar acolo, în mijlocul târgului, ceva terifiant s-a întâmplat: mătușa Ana o căuta. Oare ar avea loc pentru toată fericirea pe care o descoperise, sau va fi obligată să se întoarcă la viața ei cenușie?
Sara a realizat că în acea clipă, tot visul ei era în pericol. Tremurând, a început să se întrebe: „Ce va face mătușa mea?”