Parte 2

Contemplând cerul înstelat, începusem să reflectez la modul în care viața ne aduce în situații atât de ciudate. „De ce Oana?” întrebam mereu, dar răspunsul nu dădea semne să apară. Atunci, cineva m-a atins ușor pe umăr. Eram atât de prinsă în gândurile mele, încât nu am observat cum venise Mihai, un vechi prieten de-al nostru, care rămăsese mereu de partea mea.

— Ești bine, Adela? m-a întrebat el cu o ușoară neliniște în voce.

Am zâmbit forțat și am răspuns: — Aici, doar contemplând viața. Nu știu ce să fac cu toate aceste emoții.

Mihai a luat locul lângă mine, iar în aer plutea un sentiment ciudat de confort. Eram doar doi prieteni, ascunzându-ne de agitația dinăuntru. A început să-mi povestească despre viața lui și despre cum s-a adaptat la toate schimbările. Am început să-mi îndrept atenția la el, trăind în acel moment o îndelungă conversație care părea să îmi alunge gândurile negre.

Apoi, Mihai, întrebându-se probabil ce se petrecea cu mine, mi-a spus: — Nu trebuie să-i dai puterea să te doboare.

La auzul acestor cuvinte, am simțit o putere interioară crescând în mine. Chiar și gândul că cineva mă susținea mă făcea să mă simt mai puternică.

Nu s-a durat mult de când Oana a revenit, cu un zâmbet care părea să tempereze întreaga cameră. În spatele ei, un grup de prieteni râdeau cu poftă, exceptându-mă pe mine. Eram captivă în acest labirint de sentimente, vrând să strig și să plec, dar forțându-mă să rămân.

În următoarele minute, tensiunea a crescut. M-am trezit implicată într-o discuție cu un alt invitat despre bariera dintre iubirea iertătoare și răul adus de trădare. Eram surprinsă de cât de mult adâncea subiectul în mine. Iar când am terminat de vorbit, privirea mi-a căzut asupra lui Oana.

Cu o mână pe burtă, în timp ce se lăuda despre dorințele ei, părea că nici nu-și dă seama de răutatea provocată. M-am simțit ca o poveste vie, în care fiecare pagină dezvăluia un nou capitol din durerea mea. Aș vrea să pot rămâne indiferentă, dar inima mea era strânsă necontrolat.

La un moment dat, când Oana s-a îndepărtat, m-am simțit obligată să iau o decizie. Am căutat-o pe Oana, iar când am găsit-o vorbind cu alții, am decis să-mi exprim disconfortul.

— Oana, trebuie să vorbim, am spus, simțind cum inima îmi bate frenetic în piept. În starea asta de confuzie, nu mai aveam nimic de pierdut.

Oana s-a întors spre mine, surprinsă. — Desigur, Adela. Ce se întâmplă?

— Tu știi foarte bine ce s-a întâmplat. Vreau să înțeleg de ce ai făcut asta.

Privirea ei s-a întunecat, iar gura a rămas deschisă de parcă vrea să spună ceva, dar cuvintele nu îi ieșeau.

Am început să simt că mai mult de un an de durere apăsătoare acum se cerea înapoi. Oana se ridica ușor de la masă și a spus cu o voce lipsită de emoție: — Adela, te rog să nu mai discutăm despre asta aici.

Dar eu nu mă voi lăsa, am decis. — Mă face să mă simt ca și cum toată prietenia noastră nu a însemnat nimic.

Cuvintele acestea au fost împărtășite în sunetul zgomotos al petrecerii, dar în momentul acela, totul a devenit liniște. Oana a întors spatele și am simțit cum o suferință veche se deschide ca o rană sângerândă.

Dorința de răzbunare s-a contopit cu o tristețe profundă, iar dorința de a fi auzită mă aducea mai aproape de capătul cucereșcător. Dintr-o dată, în ciuda supărării, mi-am dat seama că uraganul de sentimente mă purta spre o nouă realitate.

Am ieșit din sufragerie, simțindu-mă copleșită. M-am îndreptat spre baia femeilor, unde m-am sprijinit de chiuvetă și am tras aer în piept. Nu dorisem să cedez, dar toată lacrima adunată a început să îmi coboare pe obraze.

L-am văzut pe Mihai, care s-a apropiat rapid de mine. — Ești bine? a întrebat el, cu o îngrijorare sinceră pe fața lui.

— M-am săturat de toate astea! am spus cu un zgomot sfâșietor. De Oana, de Daniel, de toată povestea asta… De ce nu pot să-mi găsesc liniștea?

Mihai m-a privit cu înțelegere. — Până nu îți ierti inima, nu vei găsi niciodată liniștea.

Cuvintele lui m-au lovit ca un fulger. Deși era mai ușor să continui să mă ascund în suferință, știam că această alegere nu-mi aduce nimic bun. Căutându-mă pe mine, mi-am dat seama că totul se rezumă la iubire, dorință și puterea de a transforma durerea în ceva pozitiv.

Dar cum să procedezi față de Oana, care irritante, de asemenea, părea să râdă și să execute o viață fără griji?

Trebuia să aflu, iar răspunsurile urmau să vină.