PARTEA II

Trecuseră câteva săptămâni de la acea întâlnire, dar cuvintele Elenei se învârteau constant în mintea lui Andrei. Erau clipe în care amintirile lor mai fericite apăreau, dar se estompau rapid în fața unei realități dureroase.

Andrei îndura regretele și suspiciunile, dar devotamentul său nu cedase. S-a dedicat cercetării a ceea ce a dus familia sa la trădare. Odată cu fiecare răspuns obținut, o umbră se adâncea în sufletul lui. Cosmos, fratele său, era la mijlocul acestor conspirații.

Neavând timp să piardă, Andrei contactă oameni din trecutul său, colaboratori care știau mai multe despre banii și afacerile familiei. Vorbea cu unii, dar erau ezitanți, temători că războiul din sânul familiei sale le-ar putea aduce mai multe probleme decât răspunsuri. Dar dorința lui de a-i oferi Elenei o viață mai bună era mai puternică decât orice obstacol.

Odată cu fiecare zi care trecea, inima lui Andrei devenea tot mai grea. Decizia de a-l confrunta pe Cosmos era inevitabilă. Până într-o seară, a hotărât să se îndrepte spre aflarea adevărului, chiar dacă asta însemna să riște totul.

Intrarea în barul din oraș, unde cei mai mulți dintre cunoscuții lui familia se întâlneau, era ca o descindere într-o lume întunecată, plină de mistere și insatisfacții. Atmosfera era încărcată de fum și murmur, iar mesagerii destinului păreau să se ascundă sub mesele vechi și scaunele ruginit.

A inima lui bătea cu putere. A găsit un colț unde știa că fratele lui obișnuia să stea. Întâlnirea cu Cosmos era inevitabilă, iar adrenalina pompa de-a lungul venelor, bând la fiecare pas făcut. El știa că o confruntare directă putea sfârși într-o ceartă violentă.

„Cosmos!” strigă el, cu o voce groasă, atrăgând atenția celor din jur.

Fratele său se întoarse, privindu-l cu dezinteres. „Andrei? Ce vrei?” spuse el cu nonșalanță, de parcă nu s-ar fi reîntâlnit după atâta timp.

„Vreau să știu ce s-a întâmplat în familia noastră. De ce Elena vitregescă a ajuns în această situație?” întreba Andrei, gura îi era uscată, dar furia din interiorul său clocotea.

„Știi bine că nu îmi pasă de Elena. A fost tot timpul o povară în pespectivă”, zise Cosmos, cu o indiferență care l-a îngrozit pe Andrei.

„Cum poți să spui asta?” răspunde el, încercând să controleze emoțiile care salezceau. „A fost soția mea! Fiecare clipă lângă ea a fost un dar!”

Cosmos îi întoarse privirea, iar în ochii lui se putea citi neglijența. „Sunt singur, iar faptele vorbesc de sine. Proiectele noastre de afaceri au nevoie de sprijin. Elena a fost o defecțiune. Asta e tot!”

Fiecare cuvânt pe care fratele lui îl spunea era ca o lamă ascuțită. De ce Cosmos nu avea niciun regret? De ce nu percepea suferința? Andrei simțea cum valuri de emoții îl înecau.

„Voi aduce la lumină acele secrete pe care le ascunzi. Te voi distruge dacă e nevoie!” amenință el, cu o voce amenințătoare.

Crezând că a obținut răspunsurile, Andrei se întoarse spre ieșire, dar dintr-o dată, căutările de adevăr aveau să aibă un preț. Cosmin strigă după el: „Vezi că s-ar putea să îți fie și ție rău dacă continui să te implici!”

Prins în capcana unei confruntări directe, Andrei știa că nimic nu se va putea termina fără convergența dintre el și Elena. Se întoarse spre locul în care o lăsase, dar timpul părea să se scurgă prea rapid.

Deși tânjea după ai săi, o decizie întârzia să iasă la suprafață.

„Nu pot să o las să sufere din cauza ta!” strigă el, dar privirea lui se îndrepta spre ușa stipulată de fumul negru. Dar când a ajuns afară, a depistat că ceva nu este în regulă.

Doi bărbați cu fețele acoperite ieșeau afară dintr-un vehicul negru, apropiindu-se de el. Inima i-a sărit în gât și a realizat că nu era departe de pericolul pe care încerca să îl neutralizeze.

„Andrei Marinescu? Avem de discutat!”, zise unul dintre ei.

Și în acel moment, frica lui s-a transformat în curaj. Oare ce i-ar putea face acești străini? Răspunsul s-ar afla de cealaltă parte a focului.