Part 2

Elena, cu sufletul frânt, dar hotărâtă, s-a îndreptat spre parc, unde soarele strălucea deasupra copacilor, iar vântul adia ușor. Nașterea lui David fusese, fără îndoială, momentul cel mai fericit din viața ei. Cu toate acestea, întregul tumult văzut la clădirea Herrera i-a umbrit bucuria.

A stiut că nu se putea întoarce la viața pe care o avea alături de Javier. Această descoperire a fost ca un trăsnet, iar o parte din ea voia să renunțe, dar altă parte visa la o viață mai bună pentru David. Pe fundalul acelui peisaj idilic, inima ei se simțea tot mai apăsată.

Pe măsură ce se plimba prin parc, multe gânduri îi treceau prin minte. „Ce va spune David când va crește? Va înțelege de ce mama lui a luptat?” O dorință puternică de a-l proteja pe David o îndemna să nu se lase doborâtă.

La un moment dat, un prieten din trecut, Andrei, o întâlnește pe alee, cu un zâmbet cald și un aer protectiv. „Elena! Ce se întâmplă? Pare că ai nevoie de ajutor.” Elena suspină adânc, cerându-și ajutorul într-un moment de confuzie și tristețe.

„Andrei, nu știu ce să fac. Javier m-a trădat, iar acum… acum sunt singură cu un copil. Nu știu dacă pot să continui.” Vocea ei era plină de disperare. Andrei îi ia mâna în a lui, ascultând-o. Băieții din trecut, cu suflete frânte, își cunoșteau neajunsurile. „Nu ești singură, nu mai ești singură. Vreau să te ajut.”

Hotărât să se lupte pentru viitorul ei și al lui David, Elena începe să-și pună planuri în aplicare. Cu ajutorul lui Andrei, se decide să înceapă o afacere mică, un atelier de creație unde să-și desăvârșească talentele. Îi plăcea să creeze bijuterii, iar ideea de a-și lansa propria linie i-a adus un zâmbet pe buze.

În timp ce muncea din greu, învățând tot și întreținându-se pentru a-și strânge banii necesari, gândul la Javier o însoțea mereu. Îi plăcea să se gândească la cum avea să-și facă cunoscută aventura de entrepreneurial.

Totul depinde de ea, iar David era sursa ei de inspirație și motivație. Seara, atunci când se așeza cu copilul în brațe și îi cânta, promitea că nu va renunța niciodată.

După câteva luni inima ei începe să se vindece puțin câte puțin. A început să aibă încredere în sine, iar fiecare bijuterie pe care o crea apărea ca un simbol al renașterii ei, independenței și puterii interioare. La fel ca un făt nou-născut, ea învăța să se ridice din nou, fiecare pas fiind o luptă, dar acum cu un nou scop.

Într-o zi, primește un telefon neasteptat. Era chiar Javier. „Elena, vreau să discutăm,” spuse el, iar inima îi sărea în piept. Îi părea greu de crezut că omul care o trădase ar dori acum să vorbească cu ea. A ezitat, dar și-a amintit de toate lecțiile pe care le învățase.

„Bine, dar să nu crezi că te voi primi cu brațele deschise,” a răspuns ea, cu bătaia inimii crescând. Javier a fost de acord, deși Elena se temea că nu voia decât să îi ofere o ultimă șansă. Pe de altă parte, s-a gândit că poate avea ocazia să afle adevărul din spatele trădării lui.

S-au întâlnit la aceeași cafenea din parc unde își împărtășiseră prima dată visurile. Își amintesc amândoi de vremurile bune și de faptul că nu mai erau aceiași. „Elena, îmi pare rău. Am înțeles acum cât de mult te-am rănit,” a spus el sincer.

Dar Elena nu se lăsa îngropată în amintiri. „Și ce vrei de la mine acum? Dorești să pretinzi că nimic nu s-a întâmplat?” întreabă cu o voce dură, dar rănită. Se simțea ca un demon și își dorea să știe ce va urma. Aceasta era o sansă de a-i face față, dar Javier avea să confeseze secretul pe care ea nu-l cunoștea.

„A fost o alegere proastă. Am realizat că ceea ce simt pentru Francesco nu se compară cu ce… Ce am avut noi,” spuse el, adevărata confesiune coborându-se în sufletul tuturor. Dar Elena nu se mai lăsa impresionată.

„Ai încredere că tot ce ai făcut te-a readus la mine? Numai că eu nu mai sunt aceeași”, i-a spus ea, pregătită să plece.