Part 2

Oana, uitându-se la Ana cum părea hotărâtă, a simțit că între ele se crează un zid de neînțelegere. Tânăra nu a înțeles durerile adânci, nevoile Anei și, mai presus de toate, istoria pe care o făcuseră atât de curând.

Ana a coborât din pod cu o senzație de apăsare în piept. Cele mai adânci gânduri erau acum la un pas de a fi scoase la lumină. Se gândea că Mihai trebuie să știe despre descoperirile ei; nu doar despre Oana, ci și despre acele scrisori care păreau să-i contureze o poveste de dragoste mai tumultoasă decât își putea imagina.

A ajuns în sufragerie cu veninul trădării cumplit în vene. Oana stătea acolo, cu ochii mari și neînțelegători, iar la un moment dat a lăsat privirea în jos, convinși că totul e deja pierdut.

„Te rog, să-mi spună adevărul. Poate că nu m-ai iertat, dar e momentul să ne deschidem inimile!” a strigat Ana, cu lacrimi care începeau să îi înghețe pe obraze.

„Ana, eu… Totul a început dintr-o joacă. Mihai mi-a spus cum nu mai este fericit,” a spus ea, încercând să își justifice trădarea.

Oana s-a privit apoi în oglindă, un reflex al nesiguranței și al neliniștei. La rândul ei, căutând un răspuns, s-a simțit dintr-o dată vulnerabilă. Se întreba de ce a ales să intre în viața unei familii împreună, fără să-și cunoască consecințele.

Ana, în schimb, știa că secretul o afectează. Era o povară care o strângea ca o menghină. „Vreau să discut cu Mihai. Vreau să știu toată povestea!”.

În acel moment s-a auzit ușa de la intrare, și Mihai a pășit în cameră. A simțit imediat atmosfera apăsătoare. „Ce se întâmplă?” a întrebat el, privindu-le pe amândouă.

Ana s-a întors spre el, ochii ei strălucind de furie și tristețe. „Adevărul, Mihai. Vreau să aflu totul acum!”

Mihai a închis ochii, ca și cum ar fi fost lovit de o furtună. Se întreba ce anume se descoperise, dar era hotărât să nu se lase doborât.

„Ana, poți să mă asculți te rog?” a spus el, dar Ana nu s-a lăsat ușor. Cutia din pod era acum deschisă, iar Mihai știa că nimic nu va fi ușor.

„Am găsit scrisori, Mihai! Tablouri vechi care vorbesc de secrete pe care nu mi le-ai spus. Am vrut să știu de ce ai ales să mă înșeli!”

Acest cuvânt, „înșela”, a răsunat ca un ton surd. Oana a simțit că dintr-o dată totul capătă o dimensiune înfricoșătoare. Mihai a privit-o pe Ana cu regret și tăcere.

„Știu că te-am rănit, dar te rog să mă asculti,” a spus el, rupând tăcerea.

„Știu că sunt vinovat, dar nu este totul așa cum pare,” a spus el, privindu-o în ochi pe Ana cu intensitate, ca și cum căutând să îi impună un sentiment de compasiune.

Ana a simțit o parte din inima ei cedând. „Spune-mi atunci. Spune-mi tot…” a răspuns ea, cu o voce firavă. În acel moment, simțea că orice colț al realității se poate prăbuși.

„Trebuie să-ți spun despre familia mea. Ceea ce ai găsit în pod nu-i povestea mea, ci povestea strămoșilor mei, o poveste de iubire interzisă… între mine și Oana,” a continuat el, neștiind cât de greu va fi să împărtășească această taină.

Ana simțea cum inima îi era strânsă, dar simțea că undeva în spinarea ei se formează un zid nou. Era o alegere pe care Mihai o făcuse fără să cunoască toate detaliile.

„Dar, Mihai, cum ai putut să alegi așa ceva? Toată viața mea e construită pe iubirea ta, pe fidelitatea reciproacă!” a strigat Ana, dându-și seama că și în spatele ușilor închise ale unei case vechi, trădarea poate deveni o poveste cât se poate de personală.

Atmosfera dintre ei era acum un câmp de bătălie, iar Mihai a simțit că trebuie să iasă din acest conflict. „Te rog să-mi acorzi o șansă să repar totul. Voi face tot ce pot să înțeleg această poveste veche!”

Ana s-a uitat în ochii lui, dar o umbră de necredință a început să se aștearnă în sufletul ei. A avut impresia că cei doi aveau o conexiune care depășea cuvintele. În spatele amantelor și trădărilor, Mihai ar putea avea un motiv chiar mai complex pentru a dori o legătură cu Oana.

„Cum poți să-mi ceri să îți dau o altă șansă când și tu ai ascuns totul?” a întrebat Ana, tremurându-i vocea.

Timpul trecea, iar sentimentele ei erau ca un râu învolburat. Se pregătea să ceară lămuriri, dar Mihai a mers mai departe.

„Ana, secretul din trecutul meu a fost că familia mea a fost implicată într-o poveste de dragoste interzisă, iar eu am mărturisiri de nevoia de iubire care m-au condus pe o cale greșită.”

Ana dorea să-l oprească, dar Mihai continuă. „Aceste tabouri din pod au fost o iluzie a trecutului, iar eu am crezut, din greșeală, că pot schimba istoria.”

A simțit un fior rece în spatele gâtului, iar ochii Anei devin sticlă. Totul se desfășura în fața ei ca un coșmar. Exista un fel de lucire în ochii lui, dar Ana știa că aceasta nu poate fi o scuză.

„Vreau să merg acasă acum! Vreau să mă gândesc la tot!”

Dar Mihai a prins-o de mână. „Ana, mai este un secret, ceva ce nu am putut spune.”

Întrebarea care a apărut brusc rămânea să stea suspendată. Oana, care observase discuția, a realizat că nu era locul ei, dar glasul tăcut i-a împins un vârf de copac spre curaj.

„Ana, poate ar trebui să ne întâlnim toate trei pentru a descoperi adevărul,” a spus Oana, cu o voce mai puternică decât se aștepta.

Ambele femei s-au uitat cu neîncredere la Oana, dar Mihai, cu un strop de speranță în privire, a zâmbit, conștient că totul urma să se schimbe în sfârșit.

„Bine,” a spus Ana. „Dar trebuie să fie spus totul, nu vor mai fi secrete!”

Un aer de decizie s-a așezat în cameră, iar trecutul a început să deseneze umbre în viitorul lor.