Parte 2

În dimineața petrecerii, parfumul pastelor de vanilie și de lămâie plutea în aer, iar lumina razelor de soare se strecura timid printre perdele, umplând camera cu o energie proaspătă. Rașelia, însă, era deja în mijlocul unui nou asediu. Se uita în oglindă, dar nu se recunoștea. Primejdia era prezisă, iar durerea în inima ei devenise o povară insuportabilă.

„Trebuie să fac ceva”, murmura, în timp ce își pieptăna părul cu mișcări nervoase. Vocea ei interioară striga că, dacă Dorina îndrăznește să apară, va face tot ce-i stă în putere pentru a-i face viața mizerabilă. Se simțea ca și cum și-ar fi dorit să dezvăluie toate frustrările unei nopți de vară.

Nicolae, binecuvântat cu răbdare, încercând să găsească o soluție, o ascultă cu interes. „Mama, calm, te rog. Totul va fi bine. Dacă facem eforturi, vom putea depăși acest moment. Trebuie să fim o familie”, spuse el, cu o sinceritate care ar fi putut topi gheața din inima Rașeliei.

„Familie! Familia e doar pentru cei care se respectă peste măsură! Cineva care promitea că va aduce bucurie și speranță s-a transformat în rușine. Știi bine că nu-mi place. Ești orb!”, răspunse Rașelia, furia pulsându-i prin vene.

Petrecerea începea în câteva ore, iar invitații din jurul orașului se pregăteau să sosească. Dar cu cât se apropia momentul, cu atât Rașelia imersa mai adânc în gândurile sale negre.

Dorina, pe de altă parte, nu se lăsa bătută. A decis să lucreze la planul ei, gândindu-se la o modalitate de a arăta că familia include pe toți, chiar și pe cei pe care nu îi iubești la prima vedere. A început să organizeze mesele, să așeze florile colorate și să îmbogățească atmosfera cu muzică.

Pe măsură ce petrecerea se apropia, invitații au început să sosească. Lumea râdea și se îmbrățișa, neștiind în străfundurile acelor momente pline de fericire, erau tulburări interioare care se transformau în furtuni.

Dorina nu a scăpat niciodată de gândul că trebuie să-i fie alături soacrei ei, așa că s-a hotărât să își facă curaj. În acel moment, a realizat că era o alegere conștientă să contribuie la starea de bine a familiei. A decis să ceară ajutorul bunicii pentru a lămuri situația.

„Sofia, te rog, ajută-mă să-i arăt lui Rașelia că pot fi parte din această familie. Vreau să cred că putem trece peste toate acest disensiuni”, spuse Dorina cu sinceritate.

Bunica a zâmbit, înțelegând că Dorina căuta modalități de reconciliere. „Dragă, ajută-l pe Nicolae să de-a mai multă atenție mișcărilor tale, iar apoi, cu timpi noi, cu noi combinate de alegeri, ești probabil să găsești calea directă spre inima Rașeliei. Familiile se îndreaptă mereu către momente grele, dar acelea pot aduce unitate!”, a spus aceasta, încurajând-o.

Situația părea că ar putea să capete un nou impuls, dar când Rașelia a intrat în cameră, atmosfera a înghețat din nou. Fața ei era roșie si plină de furie, în timp ce ochii ei străluceau de indignare. „Mi-aș fi dorit să nu fi avut această rușine de petrecere! Mi-aș fi dorit să nu te fi căsătorit niciodată cu fiul meu!”, strigă Rașelia, atacându-se pe sine și pe Dorina.

Totul părea să se ducă de râpă, iar Dorina simțea flatulentă în sufletul ei. Dar când a privit în ochii lui Nicolae, a înțeles că avea un sprijin adevărat.

„Mama, te rog, încetează! Nu poți să faci asta! Dorina este familia mea!” strigă Nicolae, dând de înțeles că dragostea lui pentru soția sa nu va fi afectată de certurile și controversele din trecut.

Dar Rașelia nu se lăsa, iar ceea ce a zis este că nu avea nicio intenție de a ceda. „Îmi pare rău, dar ea nu mă va face să par că sunt o mamă rău, nu-mi va lua locul”, șopti furisind ochii de foc, apoi se întoarse imediat, plecând.

Întreaga atmosferă părea să fie încărcată de tensiune și de promisiuni de supărare, iar Dorina începuse să se simtă cu adevărat neputincioasă. Cu inima grea, a realizat că, în ciuda tuturor eforturilor, Rașelia s-a îndepărtat și se săpase în inima ei un fior rece.

Pe măsură ce totul părea să se destrame, Dorina decide că nu va mai abdica. Având curajul să se confrunte cu Rașelia, în cameră a învins umilința din suflet și a anunțat: „Mama, te rog, dă-mi o șansă să îți arăt că pot fi parte din familia voastră!”

Rașelia s-a întors brusc, cu un rânjet sarcastic pe buze. „Vrei o șansă? Îți voi arăta eu cum se bucură familia mea!”, iar apoi, plecând, a lăsat privirea pătrunzătoare în aer.

Totul părea pierdut…