Partea 2

Nopțile au trecut, iar fiecare zi aducea mai multă frustrare, mai multe neclarități și mai multe temeri. Maria continua să se perindeze prin viața noastră, plină de ambiții și planuri pe care nu le mai putusem înțelege. M-am întrebat în repetate rânduri dacă mă va putea distruge complet.

Aici începea adevărata bătălie. Stăteam adesea pe scări, observând cum David se juca cu jucăriile lui colorate. Eram atât de hotărâtă să-mi apăr copilul, dar în fiecare seară eram cuprinsă de o anxietate crescândă. Mi-am dat seama că tăcerea Maiei devenise nu doar suspectă, ci și dăunătoare pentru sufletul meu.

„David, să mergem în parc,” am zis într-o zi, cu gândul că poate puțină vreme departe de probleme ar ajuta.

La parc, am întâlnit-o pe Ioana. Fața ei era îngrijorată, se vedea că îi era greu să mă privească.

„Elena, trebuie să-ți spun ceva despre mama lui Andrei. M-am întâlnit cu ea și nu este doar moștenirea casei, vorbea despre lucruri care ma îngrijorează.”

În acel moment, am simțit cum toată lumea se destramă în jurul meu. „Ce anume? Spune-mi!” am insistat, simțind cum pomii din parc încep să se miște ca niște umbre reci.

„Ea vrea să te sune pe tine la un notar, vrea să-ți propună un aranjament… dar dacă nu consimți, va cere instanței să investigheze… și sunt posibile repercusiuni.”

Am înghițit greu. „Ce repercusiuni?!”

Ioana a privit împrejur, verificând că nu suntem ascultate. „Spunea că are dovezi despre o situație mai complicată. Ar putea să o folosească împotriva ta.”

Îngrijorările ei mi-au umplut inima de neputință. „Nu pot să cred… Motivarea ei nu este deloc dreaptă. Ce dovezi?”

„Nu știu. Dar caută niște lucruri despre tine, despre Andrei…”

Aceste cuvinte m-au răscolit. M-am reprimit într-un labirint de întrebări nebune. De ce ar face Maria asta? Era mama lui, era obligată să mă ajute, nu să mă distrugă!

Dar ea avea puterea. Nu voiam să las mânia să mă consume, dar aflasem că în mijlocul conducerii și luptei pentru dreptate, se ascundeau și trădările tăcute.

Zilele au trecut, iar odată cu ele, am realizat că nu puteam să stau cu brațele încrucișate. Întâlnirea cu un avocat a devenit inevitabilă.

Așa că l-am sunat pe avocatul pe care îl angajase Andrei pentru problemele financiare. M-a ascultat cu atenție, explicându-mi pașii pe care trebuia să-i urmez.

„Elena, ai drepturi legale asupra casei, dar este important să te pregătești. Maria nu se va da bătută ușor.”

Când a încheiat, am simțit că mă aflu pe un drum pe care nu-l alegeam, dar pe care trebuia să-l urmezi.

Seara, la cină, am strâns curajul să-i explic lui David. „Iubirea mea, este posibil ca o mătușă de-a ta să ne supună unei încercări.”

Privirea lui m-a întristat. „Dar noi suntem o familie, nu ne va lua nimeni.”

„Asta sper… dar este bine să fiu pregătită și să nu încerc să trec peste lucruri de care nu sunt conștientă.”

Pe măsură ce ne așezam înapoi, am simțit cum un nou val de temeri se abate asupra noastră. Am ales să-mi protejez familia, dar cât mă va costa asta?

Pe urmă, în acea noapte, m-am culcat cu gândul că, indiferent de obstacole, trebuie să-mi apăr familia. Unele mame își dăruiesc viitorul copiilor lor, iar altele fac totul pentru a-l distruge.

Dar în fața mea, se află o luptă. O luptă pe care mă simțeam acum pregătită să o duc, chiar dacă inima îmi striga, oare știu eu că voi supraviețui acestei provocări?

Când m-am trezit a doua zi, am decis să îi scriu Mariei. M-am gândit că dacă am o intenție deschisă, poate pot să negociez.

Dar înainte de a trimite mesajul, un alt telefon a sunat. Ioana m-a sunat panicată. „E Urgent, Elena! Maria a venit la mine!”

Nici nu m-am mai gândit. Răspundeam rapid, inima îmi bătea repede. „Ce s-a întâmplat?”

„Ne-a spus să ne întâlnim, vrea să vorbim despre proces. E disperată!”

Deja nu mai aveam respir cu aer. „Unde?”

„La un cafea în oraș. Haide, trebuie să ai o discuție cu ea și să ții totul sub control!”

În acel moment, am realizat că soarta era în mâinile mele.

Eram pe cale să-i confront mama soțului meu.

Cineva sau altcineva putea să decidă dacă voi obține tot ce am visat vreodată. Vise care acum păreau mai departe ca niciodată.

Timpul se oprea, iar eu stăteam pe marginea unei prăpastii.

Dar voiam să aflu adevărul.

Dar ce se va întâmpla?