Tatăl găsește fiica închisă ca un câine în curte; adevărata oroare era încă ascunsă

Partea 3

Era Oana! Micul ei chip strălucea printre valurile de panică care îi încercuiseră inima. Butoiul de apă era mai sinistru decât își imaginase vreodată. Andrei a ajuns aproape, dar fiecare mișcare îl trăda; apa era mai grea ca un zăcământ.

„Tată!” a strigat ea, iar sunetul ei era ca un ecou pătrunzător. „Te rog, salvează-mă!” Andrei și-a întins mâinile, dar apa părea că se împotrivește. A intrat confruntat de o forță invizibilă, dar i-a smuls zvâcnirea.

În acel moment, s-a gândit la toate zilele frumoase petrecute împreună cu fiica lui. Îi zâmbea, o îmbrățișa, o învăța să meargă pe bicicletă. Toate aceste amintiri i-au întărit bătăile inimii. Primele zile de școală, primele cuvinte. În adâncul sufletului său, știa că nu o va lăsa vreodată să dispară.

A împins ape odată cu un val de voință. A ajuns la Oana. Mica ei mâină s-a prins de a lui, iar privirea ei era plină de speranță. Momentul și-a recăpătat sensul. Deodată, amândoi s-au ridicat la suprafață.

Dar apa s-a înfuriat, iar vocea femeii s-a ridicat într-o vrajă. „Nu așa! Nu poți scăpa! Te voi prinde din nou!” Dar Andrei știa că fiecare secundă care trecea îl aducea mai aproape de libertate. Cu ultimele puteri, a ieșit la suprafață, tras cu forța încordată de dușmănie.

„Oana!” a strigat, iar lumina soarelui a strălucit asupra lor. A reușit să se răstoarne pe malul piscinei, iar inima îi bătea nebunește. „Ești în siguranță, iubirea mea!”

Privind-o, a descoperit că splendoarea ochilor ei era aspră și plină de nevoie. „Tată, ce s-a întâmplat?” a întrebat ea, iar Andrei s-a întrebat ce va fi acum? Vor trebui să facă față demonilor care au lovit echilibrul vieții lor.

Bărbatul a sărit din apă, gata să-și apere fiica. Dar femeia părea incapabilă să ia parte la luptă. „Voi fi întotdeauna în spatele vostru,” a zis ea, dar Andrei nu a vrut să o audă. “Tată, am simțit-o pe mama!” a strigat Oana. Atunci, în acele momente claustrofobice și înspăimântătoare, a prins clar imaginea femeii din fața lui.

„Nu ne poți controla! Nu mai avem de înfruntat!” I-a răspuns Andrei, iar inima lui a început să se ridice.

Dar femeia s-a îndepărtat, dând semn că nu mai are putere asupra lor. Oana s-a strâns în brațele lui și, în acea secundă, și-a dat seama că întunericul care îi înconjura sufletul începuse să se disipeze.

„Oana, suntem acasă acum. Am scăpat de tot!” a spus Andrei, cu o desăvârșită fericire. Dar un fior rece a străbătut iarăși aerul. Către piscină, ceva s-a zguduit. O umbră se ridica. O oarecare prezență obscură îi urmărea de la distanță.

„Cine-i? Ce mai vrea?” văzu de unde se apropia umbra. Atunci a realizat. N-ai scăpat niciodată de fantome. Ele vor dăinui tot timpul.

„Fără teamă,” a spus Andrei, încingând-o cu dragoste pe Oana și jurând să o protejeze. „Împreună, nu vom cădea niciodată.”

Distribuția lor a fost legată într-o îmbrățișare, iar inima lui Andrei s-a umplut cu o siguranță absolută. Cei doi și-au urmat drumul, iar piscinele din curte păreau că înghițiseră iz de teamă dar, pentru ei, lumina din mijlocul întunericului urma să strălucească mereu.

Așa, cu momentele de groază și de salvare, povestea lor s-a scris în suflet și s-a transformat într-o lumina în fiecare zori. Un tată s-a dus vineri să-și ia fiica și a găsit-o închisă ca un câine în curte; când ea i-a șoptit: „nu te uita la piscină”, a înțeles că adevărata oroare era încă ascunsă, dar iubirea lor a fost bariera care le va apăra amintirile de toate umbrele întunecate din viața lor.