Partea 2

Cu fiecare îmbucătură, Radu simțea gustul amar al nedreptății. Seara aceea a fost una în care umilința s-a transformat în tăcere. Mihai, privindu-l pe tatăl său cum mânca resturile cu o demnitate care părea că îi scapă, a simțit o strângere de inimă. Întrebările i se învârteau în minte: „E acesta comportamentul unui tată? Unde a dispărut mândria?” Dar mândria lui Radu era, de fapt, o jucărie eclipsată de povara datoriilor sale.

Overe, în acea seară, Radu nu a reușit să doarmă. Gândurile i se învârteau, iar noptiera părea să-i susțină greutatea problemelor. Cei trei ani de muncă la uzina din oraș păreau a nu fi suficiente pentru a acoperi cheltuielile. Așezat pe marginea patului, primele raze ale dimineții l-au găsit în acea stare de disperare.

A doua zi, pe la ora prânzului, Mihai a decis să-și înscrie micul său proiect de a participa la un festival de muzică. Iubea muzica și se visa artist, dar nu avea niciun sprijin financiar. Se gândea că poate, dacă reușește, tatăl său va fi mândru de el, chiar și în umilința sa.

„Tati, pot să îți cer niște bani pentru festival?” a întrebat el timid, fără să anticipeze replica tatălui. Radu și-a îndreptat privirea spre fiul său și, după o tăcere îndelungată, i-a răspuns: “Mihai, nu pot. Trebuie să plătesc datoriile.” Cuvintele acestea au căzut ca un trăsnet, lăsându-l pe Mihai într-o stare de confuzie și un sentiment de vinovăție.

Cum a fost posibil ca tatăl său să ajungă în această situație? Adolescentul s-a întrebat cum ar putea să ajute, dar în acel moment, amândoi erau prizonieri ai propriilor lor emoții.

Pe parcursul săptămânilor următoare, Radu a încercat să-și gestioneze datoriile, dar fiecare efort părea să intensifice presiunea. Întâlnirile cu creditorii deveniseră o rutină, iar frica de a fi descoperit că nu poate oferi l-a lăsat fără răsuflare. Mihai, pe de altă parte, începea să descopere laturile întunecate ale bărbatului pe care-l considera eroul său.

Cu fiecare zi, Radu se simțea tot mai izolat. Într-o seară, Mihai a ascultat fără să vrea conversația tatălui său la telefon. „Nu pot… Voi vinde tot ce am! Nu voi lăsa să ne ia casa!” Cu inima frântă, fiul său a realizat amploarea problemelor. Timpul se scurgea, iar răbdarea lui Radu era pe cale să se epuizeze.