Partea 2

Câteva săptămâni mai târziu, Anna primește un telefon. O prietenă din facultate o cheamă să colaboreze la un proiect de design interior pentru o vilă de lux. „E o ocazie unică!” îi spun toate prietenele ei. „Trebuie să te duci!”

Exuberantă, Anna se îmbracă de parcă ar fi fost la o gală. Se îndreptă spre vila din suburbii, cu inima bătându-i de emoție. Însă, după ce a intrat, a realizat că locul legenda, amplasat sub un cer plin de stele, era chiar la două străzi distanță de restaurantul unde fusese umilită mâna.

Anna se îngrijoră. Cu toate acestea, își strânse forțele și începu să colaboreze la proiect. Dar când intră în cameră, o umbră se abătu asupra ei: cele trei femei pe care le întâlnise anterior stăteau acum în acea vilă, contemplând decorațiunile.

„Uite cine a venit! O chelneriță!” exclamă Maria, aruncând o privire disprețuitoare.

Anna simțea cum întreaga lume se colapsează. Era acolo, în fața lor, dar acum nu era doar o simplă chelneriță, ci o profesionistă cu vise mari. „Sunt aici să vă ajut cu proiectul,” răspunse cu o fermitate pe care nu știa că o are.

Femeile, amuzate de situație, s-au așezat pe canapeaua din colț. Anna s-a concentrat asupra sarcinii, dar la fiecare pas pe care-l făcea, râsetele lor tăioase îi răsunau în urechi.

„Ce știi tu despre stil? Ești doar o chelneriță,” îi spuse o altă femeie, Elena.

„Poate că și eu am început de la zero, dar datorez acestui job să-mi îmbunătățesc stilul de viață. Învăț fiecare detaliu,” răspunse Anna, înfruntându-le privirile scornite.

Dar în interior, frica și nesiguranța o bântuiau. Dacă vor realiza că ea va fi cheia succesului acestui proiect?

În ultimele zile, Anna se concentrase pe visurile sale. Vedea cum puteau să devină realitate, chiar dacă temerile o țineau prizonieră. Între timp, cele trei femei continuau să râdă, neștiind ce uniformă a vieții ar putea purta fiecare dintre ele.

Seara culmina când Anna făcu o propunere îndrăzneață de modificare a designului. Fusese inspirată. Cu toate că știa că riscă să fie desconsiderată, ceva din interiorul ei o împingea să se afirme.

„E prea îndrăzneț,” spuse Maria. „Nu înțelegi că stilul rafinat nu vine din vulgaritate?”

„Definiția stilului se schimbă continuu. Muncim mult să ne trăim viața din plin,” răspunse Anna, privindu-le în ochi.

Inima îi pulsa. Parca ceva se clădea între ele.

În acea seară, Anna a învățat să nu se teamă de trăsăturile care conturează caracterul altora. A pus la îndoială și a sfidat așteptările. Dar a realizat că, dincolo de opiniile lor, poate că se află mai mult decât râsete și dispreț.

Când a ieșit de la vilă, soarele apunea. Un sentiment de putere îi umplea inima. „Este timpul să-mi refac viața,” murmură, pe când imaginile de mai devreme se jucau în mintea ei.