Parte 2

Andrei a hotărât să nu mai stea pe gânduri. A apucat-o de mână pe Mara și a dus-o la întâmplare prin curte, căutând cu privirea orice indiciu care ar fi putut dezvălui taina care o copleșea.

„Mara, unde este mama ta?” a întrebat el cu o voce tremurândă, convins că nimic nu va mai fi ca înainte. Fată a clipit confuză, dar nu a răspuns. În schimb, s-a agățat de brațul lui, anunțând o îngrijorare care, în cele din urmă, l-a făcut pe Andrei să își piardă răbdarea.

„Te rog, spune-mi ce se întâmplă!” a strigat el, iar ecoul cuvintelor lui a străbătut curtea aproape pustie.

Ochii Mariei s-au umplut de lacrimi, și Andrei a simțit cum inima îi cedează. A început să o observe cu atenție, îmbolnăvindu-se de frica pentru propria sa fiică.

Într-un moment de tăcere, privirea ei a căzut asupra piscinei. A fost ca și cum ar fi fost hipnotizată de ceva ce-și dorea să vadă și totodată să nu vadă.

„Nu… nu te uita la piscina…” a repetat ea, cu o teamă aproape palpabilă.

Andrei s-a ferit de apatia tăcerii și s-a îndreptat spre piscină. Când s-a aplecat să privească mai de aproape apa limpede, un fior rece i-a străbătut spatele. În adâncimea ei, a văzut o umbră, ceva ce nu ar fi trebuit să fie acolo.

„Mara! Ce este acolo?” a întrebat, începând să simtă că pământul se descompune sub picioarele lui.

„Te rog, nu te apropia!” a strigat ea, dar era prea târziu. Andrei se găsea deja în fața acelei ape, neputând să ignore impulsul de a descoperi ce se ascundea.

La momentul acela, cel mai înfricoșător gând i-a apărut în minte. Ce se ascunsese în acea apă, ce misterioase povești fuseseră îngropate acolo? În acea fracțiune de secundă, în care a îndrăznit să privească, a simțit cum toată viața lui s-a schimbat.

Dar adevărata oroare era abia la început.