Un tată s-a dus vineri să-și ia fiica și a găsit-o închisă ca un câine în curte; când ea i-a șoptit: „nu te uita la piscină”, a înțeles că adevărata oroare era încă ascunsă

Vineri dimineața, soarele se ridica timid pe cer, iar aerul era proaspăt și curat. Într-un oraș mic, în care fiecare colțișor părea că păstrează secrete, un tată, pe nume Andrei, își pregătea inima pentru o zi care urma să schimbe totul. Fiica lui, Oana, urma să fie luată de la școală. Frumusețea zilei părea promițătoare, dar Andrei simțea o neliniște inexplicabilă în adâncul său. Părea că ceva nu era în regulă, dar încerca să își alunge gândurile întunecate.

Când a ajuns la poarta școlii, Andrei își amintea cum Oana râdea când se jucau împreună. Zâmbetul ei era ca un soare care alunga norii. Însă, în acea zi, zâmbetul părea să fie departe de chipul ei. Când a intrat în curte, a observat că atmosfera era tensionată. Colegii Oanei s-au oprit și s-au uitat la el cu o privire ciudată, iar un fior i-a străbătut spatele.

„Unde e Oana?” a întrebat el, cu o voce care părea să vină dintr-un alt loc. Răspunsurile au fost vagi și neclare. „A plecat cu o altă fetiță,” a spus un băiat, privindu-l cu ochi mari. „Au spus că nu mai vine înapoi.” Inima lui Andrei a început să bată mai repede.

După minute care păreau ore, a reușit în sfârșit să ajungă la curtea din spatele școlii, unde Oana obișnuia să joace fotbal cu ceilalți copii. Dar, spre șocul său, nu a găsit nicio urmă de ea. Doar liniștea înfricoșătoare a unui loc care părea abandonat. Ceea ce a văzut l-a făcut să înghețe: Oana era închisă în spatele unei porți vechi, asemănătoare cu cea a unei închisori.

„Tată!” a strigat ea, dar glasul îi era slab. Când a ajuns în fața ei, și-a dat seama că fata lui avea fața umedă de lacrimi, iar ochii îi erau plini de teamă. „Nu mă lăsa aici,” a șoptit ea. Andrei a simțit cum inima i se strânge.

Dar cuvintele ei au fost mai pompoase decât frica. „Nu te uita la piscină,” a adăugat ea, cu un ton disperat. Andrei a fost luat prin surprindere. Era un mesaj criptic care părea să îl conducă către o grozăvie. De ce să nu se uite la piscină? „Ce se întâmplă, Oana? Spune-mi!” a implorat el.

Oana a dat din cap, privindu-l cu un amestec de frică și tristețe. „Nu am voie să vorbesc! Mă ascundeau aici. Te rog, nu te uita la piscina!”

Andrei a simțit cum gura i se usca, iar creierul său începea să lucreze frenetic. În acea clipă, el a realizat că adevărata oroare era în fața lui, dar o parte din ea era ascunsă. Oana nu părea în pericol imediat, dar frica din vocea ei îi dădea fiori. „Cum te-au prins? Ce s-a întâmplat aici?”

Dar Oana a tăcut, și tăcerea ei era la fel de apăsătoare ca o greutate de piatră. Andrei se întreba dacă ar trebui să deschidă poarta sau să ignore piscina din fundul curții. Poate că acolo se ascundeau secretele întunecate care făceau ca fiica lui să fie astfel. Dintr-o dată, în spatele lui, o ușă s-a deschis și o femeie vârstnică a apărut. Chipul ei era plin de înțelepciune și obstacole, dar ochii ardeau de o furie copleșitoare.

„Ce cauți aici?” a întrebat ea cu o voce aspră. Ajunsese chiar când se pregătea să spargă poarta. „Acesta nu este locul tău. Pleacă!” Andrei a simțit cum toate forțele se opun, dar iubirea pentru Oana l-a făcut să reziste.

„Voi lua mâna lui Oana!”, a răspuns el hotărât. Cu fiecare cuvânt, își impunea voința. Însă, în acel moment, a știut că ceea ce urma să descopere era mai sinistru decât își imagina.

Oana a strigat din nou. „Tată, te rog! Nu te uita la piscina!” A fost tot ce a reușit să spună înainte ca femeia să o tragă înapoi în întuneric. Andrei a simțit cum sângele îi refuză să circule. Era timpul să descopere adevărul ascuns din spatele acelui loc îngrozitor.

Și, cu sufletul înfipt în spate, s-a îndreptat spre piscină.