Partea 2

O piscină pe care nimeni nu o folosea, așa părea. Deasupra apei stăteau frunzele uscate, iar lumina soarelui părea să nu pătrundă. Apa era întunecată, iar un murmur ciudat ieșea din adâncuri. Andrei s-a aplecat și a privit înăuntru. Deodată, un fior rece l-a străbătut. Era o apă neobișnuită, o apă care nu se mai văzuse, iar întunericul lui părea aprins.

„Oana…” a strigat el, dar ecoul i s-a întors înapoi, mai puțin puternic. Privind cu atenție, a observat că pe fundul piscinei erau obiecte. Așa-zisele „taine” pe care nu trebuia să le descopere. Papuci de copil, jucării de pluș și o pătură. Fiecare își avea propria poveste, dar povestea care îl însărcina s-a răsturnat înăuntru.

„Ce este cu toate astea?” s-a întrebat el, dar răspunsul a fost dat de Oana, care se chinuia să își adune curajul. „Acolo, în apă, sunt toate lucrurile pe care le-au furat. Spune-mi ce să fac, tată. Te rog!”

Andrei s-a întors brusc, dar nu o mai putea vedea. Femeia vârstnică apăruse din nou, dar de data aceasta, în spatele ei era un alt bărbat, mare și impozant. Se îndrepta spre Andrei cu pași înceți, dar în fiecare pas, Andrei simțea că pământul se cutremură sub el.

„Nu ai ce căuta aici!” a spus bărbatul cu o voce profundă. „Aici nu sunt loc pentru străini.” Dar Andrei nu avea de gând să plece. Inima îi bătea mai tare, iar adrenalina îi umplea venele.

„Mi-o dai înapoi pe fiica mea!” a strigat Andrei plin de furie. „Dacă nu, voi face tot ce-mi stă în putință să ajung la ea. Știu ce se ascunde aici!”

Femeia a început să râdă. Un râs care l-a făcut pe Andrei să înțeleagă că totul era un joc pentru ei. A fost atât de mult rănit, dar nu putea să cedeze. A simțit că trebuie să își protejeze fiica fără ezitare.

„Vei plăti pentru faptele tale, bărbatule!” a rostit femeia, iar bărbatul din spatele ei s-a îndreptat spre piscină, îngenunchind deasupra ei. „Aici nu se termină. Aici este locul fiecărei negrună învăluite în mister și tăcere.”

Andrei s-a simțit pierdut. Spatele îi era împins spre piscină, iar inima îi spunea că trebuia să reacționeze. „Oana, mă auzi?” a strigat din nou, dar răspunsul a fost doar ecoul propriei sale voci. În acel moment, undeva în spatele său, a auzit din nou vocea Oanei.

„Tată, nu te lăsa!” Părea că îi vorbește printr-un tunel.

Bărbatul apucase o jucărie din apă și o ținea sus, observând cum culorile ei se estompează. „Vedeți, toate acestea sunt doar amintiri. Amintiri pe care nu vrei să le descoperi. Te vei îneca în ele dacă te apropii!”

Dar Andrei nu se putea lauda cu asta. Se curmase să nu se uite înapoi. Deodată, a simțit un impuls, un instinct de a se răzbuna. „Am venit să o salvez! Am să-i arăt ce e frica!” strigă el, începând să alerge către marginea piscinei.

Femeia a început să râdă din nou, dar Andrei nu o mai asculta. A simțit cum pământul se cutremură, dar călcâiul îi apasa pe bara de lemn, iar privirea îi rămânea fixată în apă. Instinctul de a sări era puternic. Voia să își salveze fiica! A sărit și a intrat în apă.

Acolo, i-a simțit atingerea rece și inima îi bătea cât sute de trăsnete. A încercat să înoate, dar apa părea că îl imobilizează. Oana! Unde ești, dragostea mea? A strigat sufletul lui ca un strigăt neauzit.

Dar răspunsul a fost cufundat în zgomotul apei. S-a dovedit că a trecut mult mai departe decât și-ar fi dorit. A început să se asfixieze, iar în întunericul apei, a zărit o umbră.