România ascunde comori spirituale și naturale care merită descoperite, iar cele două mănăstiri, Arnota și Vârful Romani, sunt exemple perfecte. Situate în zone montane pitorești, aceste locașuri de cult nu doar că oferă o privire asupra tradiției religioase românești, dar și asupra frumuseții naturale a țării. În continuare, te invităm să explorezi aceste bijuterii ale spiritualității românești.

Mănăstirea Arnota: Locașul de cult unde îngerii bat clopotele

Turiștii care străbat depresiunea Horezu și trec prin dreptul localității Costești sunt surprinși de o construcție albă care se zărește undeva pe vârful Muntelui Buia, din masivul Parâng. Situată la marginea carierei de piatră, pe un mic platou, Arnota este una dintre puținele mănăstiri construite la aproape 1000 de metri altitudine, operă a domnitorului Matei Basarab.

Despre Arnota, fostul Arhiepiscop al Râmnicului, Gherasim Cristea, spunea că “înseamnă ultimul pas spre Dumnezeu. Este locul cel mai înalt și la propriu și la figurat. Acolo, un clopot mare sună: bam! bam! bam! Despică văzduhul peste tot, de parcă acolo începe facerea lumii…”.

Mănăstirea Arnota nu este una mare, având aspect de cetate cu ziduri groase, dar pe cât este de mică, este pe atât de cochetă. Liniștea de aici, de pe vârful muntelui, confirmă zisele fostului arhiepiscop al Râmnicului. Arnota este mănăstirea care te apropie de Dumnezeu, nu doar prin altitudine, ci și prin atmosfera sa. O curte plină de flori de toamnă, cu alei curate, în care și șoaptele au ecou, și câțiva călugări care par să nu pășească, fac din acest loc o oază de liniște și spiritualitate.