Așa de drăguț 🥰

Într-o dimineață liniștită de primăvară, soarele strălucea timid printre ramurile copacilor din orașul Cluj-Napoca. Florile își deschideau petalele ca niște suflete doritoare de a fi îmbrățișate de razele călduroase. În acest decor plin de viață, trăia Mara, o tânără cu un zâmbet molipsitor, care își petrecea zilele visând la aventuri și la flori de câmp.

Mara lucra ca florăreasă în mica sa florărie de la colțul străzii, un loc plin de culoare și parfum. Era un adevărat refugiu pentru cei care căutau să aducă un strop de bucurie în viața lor. Clientela sa varia de la părinți care își cumpărau flori pentru aniversări, până la îndrăgostiți care doreau să surprindă persoana iubită cu un buchet de trandafiri roșii.

Totul părea perfect în viața Mariei, însă adânc în sufletul ei, simțea că îi lipsește ceva. O bucurie mai profundă, o iubire pe care o visa, dar nu reușea să o găsească. De fiecare dată când zâmbetul unui client îi lumina fața, în inima ei, se stârnea o durere tăcută. „Așa de drăguț”, își spunea deseori, gândindu-se la cum ar fi să iubească și să fie iubită.

Într-o după-amiază, în timp ce aranja flori în vitrină, Mara a observat o siluetă cunoscută. Era Andrei, băiatul pe care îl știa din copilărie, dar cu care nu mai vorbise de ani buni. Inima ei a făcut un salt, iar gândurile au început să zboare.

— Bună, Mara! a spus Andrei cu un zâmbet cald, apropie-te ca să îți spun un secret.

Mara a simțit că picioarele îi tremură ușor, dar s-a apropiat cu curaj. Andrei părea mai înalt și mai matur, iar privirea lui era plină de o căldură ce o făcea să se simtă văzută.

— Te rog, spune-mi! a zâmbit ea, întrebătoare.

— Cumpăr flori pentru mama, dar nu vreau să îi iau aceleași flori de fiecare dată. Ai ceva special?

Mara a tresărit la auzul întrebării. Gândul că el ar vrea să aducă ceva special în viața cuiva i-a făcut inima să bată mai repede.

— Cu siguranță! a răspuns ea, cu o încredere ieșită din comun. Am o idee minunată!

Mara a început să selecționeze flori cu mare atenție, alegând trandafiri roz, crini albi și bujori parfumați. Între timp, au început să discute despre amintirile din copilărie, despre primele lor aventuri și despre cât de repede a trecut timpul.

— Știu că lucrurile nu mai sunt ca înainte, dar mi-ar plăcea să ne vedem mai des, a spus Andrei, iar inima Mariei a sărit de bucurie.

— Și mie! a răspuns ea.

Mara a simțit că drumul care le putea uni destinul se deschidea treptat. Însă, dintr-o dată, o umbră a trecut pe fața lui Andrei.

— Am o problemă, a continuat el cu o voce tremurândă. Mă gândeam la tine, dar am o relație complicată.

Inima Mariei s-a strâns. Care era „relația complicată”? Așa de drăguț era să crezi că cineva care îți aduce fericire ar putea fi și mai aproape, dar acum simțea că totul se destramă.

— Nu trebuie să îmi spui dacă nu vrei, a spus ea, de parcă întreaga ei speranță s-ar fi năruit.

Andrei a zâmbit trist.

— Voi vorbi cu tine, promit. Dar acum, trebuie să plec.

Mara a rămas în urmă, cu flori în mână și un gol în piept.